Cind am avut sansa in viata de a-l cunoaste pe Domnul Profesor Cohal, aveam 16 ani si eram in faza de formare - sau de finisare - al caracterului. Eram intr-o faza dificila referitor la matematica,  in clasa a IX-a luam ore suplimentare ca sa pot sa tin pasul cu colegii... Dupa ce a inceput "epoca Cohal"- care in cazul meu a durat 3 ani - n-a mai fost nevoie nici de ore suplimentare, nici de alte ajutoare, a fost suficient sa-l urmaresc mental pe Domnul Profesor Cohal si am invatat sa preiau - initial involuntar - din atitudinea lui pasiunea pentru ordine, satisfactia lucrului bine si temeinic facut, perseverenta si linearitatea in gindire, ca si placerea de a-si invata elevii combinata cu o daruire profesionala neobisnuita.
Este unul din cele 4-5 personalitati care m-au marcat in viata si care a avut o contributie deosebita in a deveni ceea ce sint acum...
Domnule Profesor, va multumesc pentru tot ceea ce a-ti facut, si pentru tot ceea ce a-ti fost pentru mine , Dumnezeu sa va odihneasca,
Adrian Iacob

On June 19th, 2019, I met this man for the first and, as life decided, the last time. I was amazed that at 86 he was full of energy and had sparkling eyes of a child. We sat at a big table in his living room surrounded by fascinating art work of his late wife and we talked. We talked about his wife, about his adoration for his students, about his youth, about books, which he had written and books, which, due to tragic circumstances, he was not able to write. 

At the end of our visit we walked to Copou. Near Veronica Micle's statue he stopped, gently took me by the hand and exclaimed with childish enthusiasm: "Priveste in sus, asta as vrea sa Iti aminesti despre Romania!" I was deeply surprised and touched by sheer poetry of his words and I looked up. And above taller than life trees of Copou, there smiled at me charming Romanian sky...

Later on, in an interview, I would hear Professor Cohal say that it was not mathematics but rather poetry that guided him in difficult times. 

Henry Longfellow in his poem "Success" has the following verses:
"The heights by great men reached and kept
Were not attained by sudden flight,
But they, while their companions slept,
Were toiling upward in the night."

In my humble opinion, these verses are a picturesque description of Professor Cohal, a poet at heart, who toiled indefatigably for the good of others and who will continue to live in memories of many. 

Pe mine domnul Cohal ma ajutat cu multi ani inainte de a fi elevul lui. La inceputul clasei a 8a, a auzit ca nu mai primesc bursa (salariul lui tata crescuse cu ceva lei) . Atunci tata a vrut sa ma aduca inapoi la scoala din sat. Domnul profesor a auzit si sa dus la secretariat. Eu am auzit ca a spus cam asa: "Este o rusine daca nu putem ajuta in copil bun sa ramina la Negruzzi si ajutam pe nedrept pe altii".  Asta a ajutat forarte mult si am putut sa continui scoala la Negruzzi. Deci inca odata, el lupta pentru dreptate si sa ajute copiii de la tara desi eu nu eram elevul lui si nu predase la noi (Domnul prof. Nistor era profesor). Acuma am datoria sa ma lupt si eu pentru el si sa fac orice ca imaginea domnul profesor sa ramina la Negruzzi si in inimile noastre pentru totdeauna.