Cu lacrimi și profounda durere in suflet, refuzând parca realitatea, incerc acum cu greu sa imi iau ramas bun de la tine, dragul meu Florin!
Cum vestile rele te gasesc oriunde te-ai afla, admiram acum cateva zile explozia primaverii cu flori și gradini, și ma intrebam cum se poate ca natura aceasta, care creaza viata cu atiâta forta și virulenta, sa fie in acelasi timp atât de necrutatoare și paradoxala sa te ia dintre noi atit de fulgerator și tocmai de Florii, cand urma sa iti uram La Multi Ani.
Mi se deruleaza in minte, invalmasindu-se, tot felul de amintiri din vremea studentiei, și mult mai recent de la Montréal și ochii mi se umplu de lacrimi. Calitati și cunostinte posedai din belsug și cu prisosinta, de obicei greu de intruchipat intr-o singura persoana, ce sper ca vor retrai prin generatiile de studenti de care cu atita grija te-ai ocupat. Nici nu stiu care ar trebui sa o mentionez mai intai?: nobil, integru, gentil, manierat, extrem de intelligent și multidisciplinar, discret, foarte modest, lista ar fi lunga....DAR mai presus de toate aceste calitati și realizari ale tale, TU erai AL NOSTRU! Iar noi te iubeam. Și acum te- am pierdut....
Voi pastra in suflet cu pretiozitate amintirea prieteniei noastre, a conversatiilor noastre spumoase in care puneam tara la cale și in care ma faceai tot timpul sa rad ...
Ne vei lipsi Florin!
Liliana