(¯`v´¯)
.`·.¸.·´
¸.·´¸.·´¨) ¸.·*¨)
(¸.·´ (¸.·´ .·´ ¸

TATA stii ce ti-am scris si am sters..... buna dimineata!
***
Ecco alcune delle cose che ho imparato nella vita:
- Che non importa quanto sia buona una persona, ogni tanto ti ferirà.
E per questo, bisognerà che tu la perdoni.
- Che ci vogliono anni per costruire la fiducia e solo pochi secondi per distruggerla.
- Che non dobbiamo cambiare amici, se comprendiamo che gli amici cambiano.
- Che le circostanze e l’ambiente hanno influenza su di noi, ma noi siamo responsabili di noi stessi.
- Che, o sarai tu a controllare i tuoi atti, o essi controlleranno te.
- Ho imparato che gli eroi sono persone che hanno fatto ciò che era necessario fare, affrontandone le conseguenze.
- Che la pazienza richiede molta pratica.
- Che ci sono persone che ci amano, ma che semplicemente non sanno come dimostrarlo.
- Che a volte, la persona che tu pensi ti sferrerà il colpo mortale quando cadrai, è invece una di quelle poche che ti aiuteranno a rialzarti.
- Che solo perché qualcuno non ti ama come tu vorresti, non significa che non ti ami con tutto te stesso.
- Che non si deve mai dire a un bambino che i sogni sono sciocchezze: sarebbe una tragedia se lo credesse.
- Che non sempre è sufficiente essere perdonato da qualcuno. Nella maggior parte dei casi sei tu a dover perdonare te stesso.
- Che non importa in quanti pezzi il tuo cuore si è spezzato; il mondo non si ferma, aspettando che tu lo ripari.
- Forse Dio vuole che incontriamo un po’ di gente sbagliata prima di incontrare quella giusta, così quando finalmente la incontriamo, sapremo come essere riconoscenti per quel regalo.
- Quando la porta della felicità si chiude, un’altra si apre, ma tante volte guardiamo così a lungo a quella chiusa, che non vediamo quella che è stata aperta per noi.
- La miglior specie d’amico è quel tipo con cui puoi stare seduto in un portico e camminarci insieme, senza dire una parola, e quando vai via senti che è come se fosse stata la miglior conversazione mai avuta.
- E’ vero che non conosciamo ciò che abbiamo prima di perderlo, ma è anche vero che non sappiamo ciò che ci è mancato prima che arrivi.
- Ci vuole solo un minuto per offendere qualcuno, un’ora per piacergli, e un giorno per amarlo, ma ci vuole una vita per dimenticarlo.
- Non cercare le apparenze, possono ingannare.
- Non cercare la salute, anche quella può affievolirsi.
- Cerca qualcuno che ti faccia sorridere perché ci vuole solo un sorriso per far sembrare brillante una giornataccia.
- Trova quello che fa sorridere il tuo cuore.
- Ci sono momenti nella vita in cui qualcuno ti manca così tanto che vorresti proprio tirarlo fuori dai tuoi sogni per abbracciarlo davvero!
- Sogna ciò che ti va; vai dove vuoi; sii ciò che vuoi essere, perché hai solo una vita e una possibilità di fare le cose che vuoi fare.
- Puoi avere abbastanza felicità da renderti dolce, difficoltà a sufficienza da renderti forte, dolore abbastanza da renderti umano, speranza sufficiente a renderti felice.
- Mettiti sempre nei panni degli altri. Se ti senti stretto, probabilmente anche loro si sentono così.
- Le più felici delle persone, non necessariamente hanno il meglio di ogni cosa; soltanto traggono il meglio da ogni cosa che capita sul loro cammino.
- Il miglior futuro è basato sul passato dimenticato, non puoi andare bene nella vita prima di lasciare andare i tuoi fallimenti passati e i tuoi dolori.
- Quando sei nato, stavi piangendo e tutti intorno a te sorridevano.
Vivi la tua vita in modo che quando morirai, tu sia l’unico che sorride e ognuno intorno a te piange.
--> opera di Coelho

BUNA DIMINEATA TATICULE....
plec la munca in .. intr-o lume unde nu e locul meu si as vrea sa iau biletul doar de dus catre tine.. sa fim impreuna TATICULE.....
Pe o margine de gand privesc cum trece timpul sau poate doar noi trecem prin el. Fiecare om este o poveste gravata in piatra, insa de cele mai multe ori suntem doar urme gravate in nisip. Secunde goale umplute cu zbuciumul amintirilor, cu lacrimi de roua din zori, despart noaptea de zi. Timpul aduna prin camari parasite de suflet clipe indepartate, iar inima canta uneori doar taceri si nelinisti, la o margine de lume. Ar trebui sa dam vise sperantelor, sa inflorim in roua diminetii floarea iertarii, in culori de curcubeu, caci stelele s-au rugat pentru a noastra fericire. In fiecare dimineata sa incercam sa aprindem cu soare sperantele, vise cazute in iarba, sa ne scuturam aripile din care sa cada dezamagirile si lacrimile, cu care oamenii ne-au impovarat uneori sufletul. Au plecat din viata noastra lasand doar amintiri concentrate in simple si puternice cuvinte: viata, iubire, durere, menire, esec, triumf, moarte. In ele se afla inscrise rosturile lumii, umbrele zorilor invartind zilele fara numar, prin care timpul trece nemilos sau poate doar noi trecem prin el.

taticule azi sunt cinci luni si 2 zile de cind ne-ai parasit.... nu ai avut cum a zis Nuti.. - fie vorba intre noi, ca de-acolo sus acum stii tot, nici nu au vrut persoanele care erau miinile mele, ochii miei .... LE-AU RESPINS, cum ati facut cu mine de-o viata...dar uite TATA in 6 zile - nici o saptamina te-au insotit pe acest site/drum 135 de persoane/vizitatori.... asa ca tata iti daruisec toate aceste lumini cu tot sufletul meu de al tau..... TE IUBESC TATICULE, si VA IUBESC !!!!

Diooo.... ridammi il mio angelo... ridammi il mio papà..
Buon giorno papà.... oggi sono giù.
Giù di morale, giù in tutti i sensi, ho tanto da fare ma non ho voglia di fare nulla....
le nuvole in cielo mi fanno credere che tu ci sei e mi osservi, sento le tue parole che dicono: alzati!!!! dedicati alla tua casa, alla tua vita ....
chi meglio di me te lo può dire... la vita è una,: a volte felice , a volte triste, a volte fantastica , a volte la devi rincorrere per viverla .... chi meglio di me te lo può dire...
eppure lo sai... quante battaglie fatte insieme, quante guerre vinte.. poi!! dai ... alzati!!!!
la guerra è finita per me e purtroppo all'ultimo duello ha vinto lei... vivila questa vita, oggi + di ieri, vivila anche per me , un tuo sorriso sarà un mio sorriso, una tua gioia una mia gioia... non ti abbandonare ... vivila adesso questa tua vita... domani non si può tornare indietro.. il nostro ieri rimarrà per sempre con te... il tuo domani lo seguirò io da quassù.. sii felice, sorridi, la vita è una .. chi meglio di me te lo può dire.... figlia mia.. viviii....

Aţi simţit vreodată că vi se face frig de dor? - Eu da.
Aţi simţit vreodată că sufletul plânge şi e îngheţat de frig pentru că muzica lui frumoasă şi liniştită nu va putea ajunge la sufletul care iubeşte aceeaşi muzică, în nopţi târzii de primavară? - Eu da.
În tăcerea din inima mea suspină neauzită decât de mine chemarea, pentru o apropiere imposibilă, deci cea mai frumoasă....
Aţi simţit cum ochii vi se umplu de lacrimi şi parc-ar vrea să plângă de neputinţă şi de dor? - Eu da.
Cum mii de cuvinte pleacă din interior spre înafară şi se opresc doar cu puţin înainte de a fi rostite?
Pentru că cel ce-ar trebui să le asculte e, mult prea departe?
Sau doar pentru simplul motiv că se consideră inutile dacă nu pot încânta auzul celui drag? - Eu da.
Cum mâinile iţi tremură pe-o cană de ceai aburind pentru că nu i-o poţi dărui celui iubit, decât în gând sau niciodată? - Eu da.
Şi iată o lacrimă mai curajoasă alunecă liniştit pe faţă. Ea doar curge.
Nu are sentimente. - Sau are?
Ne ajută, ele, lacrimile, să scăpăm de tot ce-i rău în suflet?
Voi ce spuneti? De ce nu ne plac lacrimile oare? Nu cumva ar trebui să le iubim? Dar mai e loc pentru-o iubire atât de imposibilă pe langă prima? - Voi ce credeţi?
Şi timp? Duşmanul nostru cel mai de temut? Poate că da, poate că nu.
Voi afla răspuns la toate aceste întrebări ce cu drag eu vi le pun? Poate că da, poate că nu.
Dar eu voi aştepta, aici, în cercul meu de gânduri ce mă inundă cu miile în fiece minut.
Voi aştepta ceva ce e posibil să nu mai vină niciodată. Sau mă înşel?
Şi dacă se va-ntoarce? Va fi mai bun şi cu-o idee mai încrezător?
Mai puţin stăpânit de-o teamă pe care, culmea eu am intuit-o, ba mai rău, am şi-nţeles-o? Poate că da, poate că nu.
Ideea e că eu voi aştepta, şi-n tot acest răstimp mă voi întoarce la clipele de fericire ce mi-au fost dăruite pentru a le spune cât de nepreţuite sunt pentru mine şi le voi ruga să rămână cu mine pentru a nu-mi mai fi atât de frig.... de dor.

azi sunt cinci luni tata de cind te pregateai pentru .... diseara nu stiu la ce ora ... nu stiu cum .... te-ai dus de pe-aici si ai dus cu tine tot ce puteai sa-mi spui .... mama nu ti-a aprins o luminare... nu stiu ce-ati facut pe-acolo .... de ce v-ati purtat atit de urit unul cu altul ... si pe urma MEREU cu mine ... ca si cind as fi o straina in familia unde voi m-ati adus .... de cele doua care sunt nu mai vorbim ... tata, tata ... m-ati pus pe cruce acum mai bine de 40 de ani si mama continua cu felul ei de a fi o femeie foarte rea cu mine ... unul din motivele pentru care am plecat din tara era si lipsa voastra de IUBIRE egala pentru .... dar nu e asa... cu minciuni si rautate, trasmise si celor ... sunt mai ceva decit Iuda amindoua....Caino!
Ati reusit sa va faceti batrinetea care ati avut-o....fara pic de iubire in sufletul ala al vostru gol.... e trist dar adevarat ... tata .... pe unde esti acum ...

buna dimineata taticule ... miine sunt 5 luni de cind ne-ai lasat pe-aici .. mama nu sta bine iar eu nu accept ca ai plecat ....
Ești cu adevărat acolo unde îți este inima și unde îți sunt gândurile, nu neapărat unde îți este trupul...

TATICULE....
Nu ştiu ce m-a format pe mine ca om. Pentru că dacă m-ar fi format experienţele neplăcute şi suferinţele, nu aş mai fi fost omul de azi. Dar ceva m-a format aşa cum sunt: o visătoare, o naivă, un suflet de copil care crede copilăreşte, care iartă copilăreşte, care iubeşte copilăreşte...
Vreau să rămân aşa... să cred în continuare în oameni buni, în pace, în dragoste, în frumos, în iertare...
Pentru tot ce sunt există un preț: lacrimi, dureri, regrete, temeri, risipă de sentimente... Dar poate se merită!
Multumesc ca mi-ai dat viaţă .....chinuită .... aşa cum e....

Mi capita a volte di alzare la testa al cielo
e di guardare le stelle,
ogni tanto ti penso e ti vedo.
Sei la stella più luminosa che brilla.
Sei la persona che mi ha voluto più bene nella mia vita.
Te ne sei andato via senza un motivo
e sei volato in cielo senza un perché.
Sei sempre stato di poche parole con me, un po' burbero.
Molte volte mi rispondevi con dei gesti
e io me la prendevo perché volevo che mi parlassi.
Non ti dimenticherò mai.
Ogni tanto guardo il cielo,
ogni tanto ti penso.

As vrea si acuma tata sa ascult vorba ta
As vrea si acuma tata sa mai spui cate ceva
As vrea si acuma tata cand gresesc sa ma certi si apoi sa ma ierti.

.....către CER
Spune-mi că ești bine, spune-mi că acolo toate relele sunt relative și totul se materializează doar în spiritualitate.
Spune-mi orice, o poveste, spune-mi cât de stângace ...
Spune-mi că te gândești la mine că îmi porți de grijă și că vei fi mereu stâlpul meu de putere.
Spune-mi .... dar nu-mi spune de ce nu te mai văd de ce nu te mai aud.!
.... încerc să teatralizez uneori, să îmi imaginez că ești doar niețl plecat, Tăticule!

Imi esti asa de obosit...Ce ti-au facut? ..Ce ti-ai facut? Oamenii mari au nevoie de povesti.Te voi invata sa-ti iubesti cicatricile, sa-ti inveti trezirea ascunsa in dezamagiri si sa iti limpezesti ochii. Ochii astia, frumosi, atat de obositi...Iti voi spune la sfarsit povestea mea ....te-a invelit in lumina inimii, ca sa renasti, sa iti iei din nou puterea de a visa...

Uneori îmi rămâne aici un gol, uite aici, în dreptul inimii. Nu știu de ce și nu știu ce ar putea să îl umple.
Uneori mă gândesc că poate așa ar trebui să fie, gol și atât. Nimic mai mult.
Poate nu mi-aș da seama de tot acest pustiu dacă nu ar fi bătăile inimii... În golul acela e viață, o viață amară...
Urăsc oamenii care îmi tocesc pragurile, care intră și ies după bunul lor plac. Își sapă loc în sufletul meu apoi pleacă. În urma lor rămâne încă un spațiu gol, nepotrivit pentru un alt om. Și cel care va veni, își va croi un alt loc, pe măsura lui. Va fi incapabil să umple spațiile libere...

Ti ho mai detto a che punto ti amo? Non credo..Non lo diciamo mai abbastanza
Mio Padre, mia gioia, mio orgoglio..Grazie di essere venuto su questa terra per permettermi di amarti
Le anime non muoiono mai..

Ti dedico queste parole :

Una lacrima per quello che non ti ho detto,
Una lacrima per tutti i momenti in cui non c'ero,
Una lacrima per le sofferenze che hai patito,
Una lacrima per tutte le volte che mi hai accudito,
Una lacrima per il bene che mi hai voluto,
Una lacrima per tutte le volte che ti sei sentito ferito,
Una lacrima per come è finita,
Una lacrima per la malinconia che mi assale,
Una lacrima per i momenti in cui mi mancherai,
Un'infinità di lacrime per il bene che ti voglio e che ti vorrò sempre.

“…egli chiama le sue pecore, ciascuna per nome, e le conduce fuori.”
Gesù è il Buon Pastore, a cui il Padre ha consegnato le sue pecore, cioè ciascuno di noi, suoi figli. Gesù sa che siamo un dono prezioso a lui affidato, da seguire, guidare e custodire. Noi siamo stati pensati sin dall’Eternità, siamo nati dall’Amore di Dio, da Dio scelti e voluti, uno ad uno, apparteniamo a Lui, tutti. E su ciascuno di noi ha il suo progetto e se accettiamo di realizzarlo raggiungeremo la salvezza. Il Buon Pastore ci conosce, ci ama e ci chiama per nome uno ad uno, e noi siamo in grado di riconoscere la sua voce in un rapporto intimo profondo, unico. A noi la capacità di comprendere l’importanza di questo rapporto che Gesù ha stretto con noi e il valore dell’offerta che Egli ha fatto per la nostra salvezza, dando la sua vita; e di comprendere il valore della nostra esistenza e della missione affidataci.

Vă iert pe toți cei care m-ați irosit și care m-ați folosit, ascunși după măști ale bunelor intenții și ale dragostei.
Vă iert pe toți cei care mi-ați luat pacea sufletească și care mi-ați oferit nopți albe, pline de frământări și de lacrimi.

17/12/2013
con struggente ricordo di lontani viaggi....
sotto quanti cieli ho riposato, amato, sorriso e pianto....
ma il tramonto che ogni giorno mi accoglie a casa mia....
è il più bello e struggente, batte forte nel mio cuore....
e sogno di viverlo accanto a voi... per sempre!

Ce faci atunci când ai pierdut totul? Reconstruieşti totul din nou, de la început. Cu tot ce înseamnă acel TOT, începând de la tine…
Îți mulțumesc, tati, pentru că m-ai învățat...
să nu telefonez la ore nepotrivite;
să nu iau ultima prăjitură de pe platou și nici ultima bomboană din cutie, fiindcă va exista cu siguranță cineva care va avea nevoie de ea mai mult decât am eu;
să nu-i fac observație în văzul lumii cuiva care are "pantalonii rupți în dos" (defecte); fiindcă așa nu voi evidenția calitățile mele, ci imperfecțiunea mea;
să nu spun altora că am ajutat pe cineva;
să nu-i spun cuiva "ți-am dat", fiindcă a-i aminti asta e ca și cum i-aș lua înapoi;
să nu mă laud cu lucrurile mele, altfel, aș recunoaște că nu valorez prea mult fără ele;
să nu le rămân datoare celor care au fost buni cu mine;
să-i iert pe cei care mi-au greșit, fără a simți că le fac un favor, fiindcă iertarea este un bine făcut mie însămi;
să nu stau cu mâna întinsă decât pentru a da, nu pentru a cere;
să respect mereu ceea ce alții iubesc...

Atunci când părinţii noştri pleacă la Cer realizăm că nu i-am pierdut şi că ei ne bat în piept... Ei trăiesc în continuare în noi, fiindcă inimile noastre sunt bucăţi din inimile lor...
Când vă este dor de mama sau de tata, duceţi mâna în dreptul inimii... Ascultaţi-o cum bate şi mângâiaţi-i pe cei dragi care vă bat în piept... Simțiți? Ei nu sunt departe... I-ați putea avea, oare, mai aproape decât bătându-vă în piept?