Atunci cand s-au publicat Stories despre cartile scrise de Prof. Stanasila In ultimii trei ani s-a intentionat si indicarea unor edituri, librarii online, surse de unde aceste carti pot fi cumparate. S-a publicat si in engleza caci exista interes pentru opera si viata Prof. Stanasila si din partea unor tineri care nu citesc romana. S-a dorit ca pentru fiecare carte a profesorului sa se indice sursa pentru a putea fi cumparata. Dar stocurile sunt epuizate, pentru majoritatea publicatiilor profesorului, mai putin cele publicate prin Fundatia "Floarea Darurilor", fundatie non profit creata in jurul personalitatii Prof. Stanasila si care o biblioteca cu carti scrise de sau in co-autoriat cu Profesorul Stanasila. http://floareadarurilor.ro/biblioteca 
 Dupa ce, fara prea mult succes, au fost cautate surse pentru procurarea cartilor profesorului, au fost contactati co autorii in viata. Unii au raspuns, au publicat pe acest site, au furnizat Informatii pretioase despre ce a scris Prof. Stanasila, ba chiar mi-au pus la posta un pachet cu unele carti. Urmeaza sa il primesc. Altii nici macar nu au raspuns la emailurile de invitatie de a scrie ceva. despre cooperarea cu Prof. Stanasila in elaborarea si publicarea acelor carti. Circumstantele din aceste timpuri, din Romania, motiveaza in mare tacerea unora.
Dar nu despre tacare sau colaborare este vorba in aceasta poveste, ci despre ce si cum se publica in Romania. Imi amintesc ca acum multi ani am vizitat Romania si am cumparat o carte scrisa de un scriitor de literatura de fictiune foarte promovat acolo si nu numai. Cand am ajuns In U.S. am incercat sa citesc cartea mult laudatului autor, dar nu am putut trece de primele cinci pagini. Autorului mult laudat  ii secasera atat inspiratia, dar si profesionalismul stilistic. A fost o constatare atat de trista si de socanta incat, de furie ca am carat aceasta carte in valize, peste ocean, in locul altor carti intr-adevar valoroase, am azvarlit cu acea carte de pereti. 
Acum, este imposibil sa furnizam cititorilor site-ului acesta surse pentru a cumpara valoroasele carti ale Prof. Stanasila caci, iata, stocurile sunt epuizate si in Romania probabil ca se publica in tiraje mari carti cu care unii din fostii studenti ai profesorului ar da de pereti. Este drept ca unele carti, cum este Analiza Matematica scrise impreuna cu Constantin Banica au fost traduse si se gasesc pana si biblioteci ale universitatilor din Malaiezia. Altele se mai gasesc prin anticariate sau in biblioteci personale ca ale lui Adrian Pasculescu, internationalist la IMO. Dar cele recent publicate unde pot fi gasite? O intreb si pe Mihaela Nica Nicolescu, fosta studenta regretatului profesor, care detine o cunoscuta si mare editura in Romania, ce stie despre publicarea cartilor Prof. Stanasila acum, in 2020.
Unul din co-autori, “luat la rost” ca stocurile pentru o carte sunt epuizate, mi-a raspuns ca “prof. Stanasila si el AU SCRIS ACEA CARTE CA SA RAMANA CEVA DUPA EI”.
Intotdeauna Prof. Stanasila a continuat sa scrie, in pofida oprelistilor. Unul din fostii studenti mi-a scris ca acea o datorie de onoare fata de profesor, legat de niste cercetari initiate cu fratele profesorului. Altul chiar a publicat o carte cu profesorul, mai tarziu, despre acele cercetari. 
      Este evident ca Prof. Stanasila a lasat CEVA valoros dupa dansul. 
      Dar cum sa facem sa se poata citi de cat mai multi ceea ce dansul a lasat?
      In concluzie, este de dorit sa se afle cati dintre cei care citesc acest site sunt interesati sa achizitioneze carti scrise de Prof. Stanasila. Se pot transmite astfel de opinii administratorului acestui site. 
Fotografia este dintr-o carte publicata in colaborare in 2018 despre care nu se poate afla cine o mai vinde,

     Un rezultat deosebit al “curiozitatii” si cercetarii aplicative facute de Prof. Stanasila este cartea “Meandrele Euristicii, Strapungeri Finalizate”, publicata in 2018 la Editura Eledra, in colaborare cu Dr. ing. matematician Eleodor Bistriceanu. Eleodor Bistriceanu a fost primul doctorand al Prof. Stanasila, ceea ce spune multe despre felul in care  Romania l-a tratat pe eminentul Profesor. Cu certitudine, in Statele Unite ale Americii sau Canada Prof. Stanasila ar fi fost recunoscut la adevarata sa valoare. Opera universala a Prof. Stanasila ma duce cu gandul la Leslie Lamport, detinator al premiului Turing (echivalent al premiului Nobel pentru “Computer Science”), care si el este un apostol al aplicarii matematicii in CS (Computer Science).
      Ca in majoritatea cartilor sale, Prof. Stanasila a insistat, cu modestie, in scrierea numelor autorilor in ordine alfabetica, stiind ca numele dansului va aparea probabil ultimul, dar de data aceasta a acceptat, la insistentele celuilalt autor, sa se scrie care capitole au fost scrise de fiecare din co-autori. Deci capitolele I, II si III (paginile 7- 254) au fost scrise de Prof. Octavian N. Stanasila, iar  capitolul Capitolul IV (paginile 255 - 468) este scris de Eleodor Gh. Bistriceanu, dar fiecare din co autori a scris cam jumatatate din cele aprox. 470 pagini ale cartii. Restul informatiilor despre pregatirea publicarii este si el furnizat.
       Titlul atrage atentia nu numai prin prima sa parte, dar prin partea a doua. “Strapungerile“ par a fi venite din curiozitatea de care imi scria profesorul In ianuarie 2019, atat de intensa incat reusea sa sparga bariere din calea cunoasterii si mai ales a gasirii de solutii si aplicatii in domeniile cercetate de dansul. Cuvantul ”finalizate” ma duce cu gandul nu neaparat la cercetari stiintifice, ci la utilizarea matematicii in aplicatii comerciale, cum ar fi imbunatatirea proceselor de elaborare de produs si vanzare. 

... în legătură cu observația dânsului legată de o problemă de matematică dată la bac, observația ce se găsește pe site-ul republica, pe pagina sa facebook ... acolo am comentat, încercând să fiu actual(izator) și constructiv ... sper să deranjez constructiv :) :
"
La rigoare, demonstratia dvs. a fost prea stufoasa (nu "mai" stufoasa) ... si daca nu aveati in minte formulele, de ce nu le-ati revazut ... va lua cateva minute? Tine de respect ... prefer acest cuvant lui rigoare, care rimeaza cu crispare, ba chiar cu o anume impopotonare ... "intru" firoscosenie. Va fura un pic orgoliul si dorinta de a epata. Parca in general ... De cand nu mai luati, ci doar dati interviuri? Pe post de oracol, ctp-ctc, "cap limpede" etc. La argumentarea-descoperirea "undelor gravitationale" ne spuneati ce ar trebui sa gandim ... spune-ti parerea, domnule / tovarase (daca tii asa de mult la republica si zici că ți-ar place de stanga - la noi s-a numit RSR) si "instiga" lumea sa gandeasca pe cont propriu.
La Cinematca - ma mir cum de indrazneste sa nu se numeasca CinemaTePeca - chiar in fata dovezii contrare (am venit cu "docomentul" - cartea), perorati ca dr. Paulescu instiga la omorarea evreilor ... cu delir public in fata "confruntarii" (asta e termenul psihologic).
Asta e, aparitia in public se supune unor exigente, fiecare cetatean are dreptul si chiar datoria, daca se respecta, de a cotiza la binele public. Nu o luati personal. Miroase a ambitie de a ecrana. Va place sa va inconjurati de laudaci? Ar fi inca un caz banal. Observ, totusi, si apreciez ca de a lungul timpului ati introdus mai multe nuante / grade in abordare/exprimare. E de bine. De multe ori adevarul / solutia (a gandi constructiv) nu se lasa tintuita in valori "crisp", ci "fuzzy" ... o matematica aparuta din necesitatea problemelor de clasificare (din Inteligenta Artificiala, dar nu numai din ea).

Recent, v-ati amintit de prof Stanasila (apropos, la dumnealui "domnule" era un leitmotiv) la moartea dansului? Frumos. Dar inainte? Eu nu prea am vazut. Pacate in mare parte si ale noastre, dar, totusi, dvs. sunteti de meserie ... Nu era de actualitate?

Dvs. spuneati ca ati fost cumva descoperit-promovat de dl Iosif Sava. In emisiunea aceea maraton, "Serata muzicala", pe care initial (apoi dl Sava v-a cucerit pana la a va zbate pentru dansul cand era la spital) ati condamnat-o ca intindere (era totusi un "taifas" regal, nepotrivit a fi spart in episoade). Cred ca dl Stanasila era de acel gen generos, care ii incarca si se incarca de la oameni ... mutatis mutandis, i-am spus un Iosif Sava al matematicii.

Revenind la "chestiunile arzatoare" ale zilei, nu e vorba numai de dl Stanasila ... Chiar si cu ocazia acestei observatii legate de bac, cred ca puteati invita pe cineva care ne putea transmite mai multe din domeniu. Cu speranta.

https://www.imo-official.org/year_country_r.aspx?year=1987&column=total&order=desc 

Prof. Stanasila was the leader of the Romanian team participating to the IMO (International Mathematical Olympiad). He placed the Romanian team on the top. The Romanian team ranked first of 42 countries, with five gold awards and one silver award.

Prof.Octavian Stanasila s-a implicat activ si in educatia tinerilor de liceu care doreau sa depasesca ceea ce li se preda In liceu. Prof. Stanasila era profesor universitar, dar stia ca programa de liceu din Romania, desi foarte pretentioasa la matematica si fizica, nu prevede clase optionale la nivel de curs de universitate, care sa fie ulterior echivalate ca si credite. Absenta claselor de AP, Advanced Placement, a fost unori suplinita de entuziasti ca Prof. Stanasila care a colaborat cu profesori de liceu cu initiativa, organizatori de cluburi de specialitate. La Colegiul / Liceul Df. Sava din Bucuresti a fost creat un club de robotica. Sub grija si sponsorizarea Fundatiei Floarea Darurilor au fost organizate evenimente stiintifice la ca a fost invitat Prof. Stanasila.cu certitude intalnirea cu Prof. Stanasila a marcat traiectoriil profesionale si optiunile lor nu numai In cariera, dar si in viata.

Paradisul Fourier -Octavian Stanasila, Eleodor Bistriceanu s.a. 
http://floareadarurilor.ro/intalnire2/2017
Seminar din 26.05.2017 organizat de Fundatia Floarea Darurilor la Microelectronica, Bucuresti, Romania.

Unii dintre cei care l-au cunoscut pe Prof. Stanasila au scris despre trecerea acestuia in perioada cand pandemia coronavirus, direct sau indirect, a distrus vieti si a stricat randuieli.
Alina Marinescu a postat un mesaj despre inmormantarea domnului profesor Stanasila la Cimitirul Sfanta Vineri, din Bucuresti, Romania. Funeraliile au fost facute dupa obiceiurile crestin - ortodoxe, scrie Alina.Tot ea formuleaza opinia" "la plecarea unei personalitati ca a domnului Stanasila ar fi fost loc pentru o organizare mult mai ampla, mai ales din partea responsabililor din invatamant."
Care responsabili? Cine, in afara de cei care l-au respectat si iubit cu adevarat, si-au asumat vreo responsabilitate de a-l omagia oficial? Oare acesti "responsabili" au avut vreodata curiozitatea sa deschida vreo carte a profesorului Stanasila sau sa vizioneze vreo prelegere despre educatie si rolul matematicii in dezvoltarea societatii? Cu surprindere s-a aflat si peste ocean ca nu este identificabila nicio manifestare oficiala de omagiere a profesorului care sa fi fost organizata de Universitatea Politehnica Bucuresti sau de alte institutii din tara care multi se plang ca "emigreaza" si profesionistii si forta de munca, dar uita de valorile ramase acolo, care trec in nefiinta cand inca mai aveau multe de daruit comunitatii. Acest site este pentru omagierea regretatului profesor Octavian Stanasila.

Profesorul s-a dus la "loc cu lumina", el care a fost mereu in cautarea luminii si adevarului.

Postarea a fost facuta pe
https://groups.io/g/ac84/message/68452 
 
"Alina
Dragii mei,

La înmormântarea Domnului Profesor Stanasila am intalnit si doi colegi de-ai mei de liceu, care au colaborat cu dansul la o culegere de matematica.
Povestea este mai jos, insotita de gândurile si sentimentele fiecaruia.
Este si o imagine de ieri, de la cimitirul Sfanta Vineri...

Pastrati in minte fotografia pe care a facut-o Fane, cu toate coroanele si florile care l-au insotit pe Domn Profesor pe ultimul drum.
Pandemia ne-a tulburat vietile in toate domeniile si nu au scapat de aceasta rasturnare nici rânduielile bisericesti. Sunt multe restrictii, partial justificate din punct de vedere sanitar, dar in mod evident gandite de oameni care nu au nicio legatura cu Dumnezeu... Daca au fost acceptate de ierarhii nostri, preotii slujitori si credinciosii trebuie sa si le asume, chiar daca se simt nemultumiti sau tulburati...
Cu siguranta ca in conditii normale ar fi fost mult mai multa lume, s-ar fi putut exprima mult mai multe gânduri, elogii si amintiri.
Vorbeam si cu Paul, la plecarea unei personalitati ca a domnului Stanasila ar fi fost loc pentru o organizare mult mai ampla, mai ales din partea responsabililor din Invatamant.
Nu stim insa dorintele familiei si mai ales nu stim care ar fi fost dorinta Domnului Profesor...
Cred insa ca daca toti cei care l-au cunoscut il vor purta in gândurile lor, in rugaciuni si in amintirile frumoase, asa cum avem si noi, se va odihni in pace si in lumina.
Poate fi o mangaiere ca a plecat in aceasta perioada aflata inca sub lumina Invierii, când se spune ca cerurile sunt deschise si când in slujbele de inmormantare se canta "Vesnica pomenire", dar si "Hristos a inviat".
...
Alina Marinescu"

Another book out of the three written by Prof. Stanasila in 2019 has the following preface, which proves that the professor was concerned with raising the quality of education, not only in mathematics.
Here is what is written in the preface of the book:
"Hidden Fire - Preface
"Among the questions asked by children, one is particularly difficult: why do we not see in the dark? Few parents can give a convincing answer. And the questions: what are the electricity, the electricity, the various appliances in the house, the sockets (presented as "scary monster") usually remain unanswered. But there is a certainty: If we do not have electricity, we do not have light, TV, tablets, heat, hot water, etc.
After our "Fourier Paradise" book, dedicated to a world more difficult to describe - that of signal processing in time and frequency -, we wanted to evoke another series of moments of scientific and technological progress, which we could call: adventure electricity. Until 1800, only road and bridge builders were called engineers, and the nineteenth century was called the "Century of Electricity" by the immortal contributions of Faraday, Maxwell, Hertz, who laid the foundations of Electromagnetism and preceded the great inventions and penetrations that changed the face of the world: electric cars, telegraph, telephone, lighting, radio, TV, etc. The twentieth century can be called both the "Century of Communications", IT technologies (mobile phones, satellite communications, internet) and the deciphering of the secrets of the atom.
As the title explicitly states, HIDDEN FIRE is electricity.
At the confluence of the two centuries XIX-XX were detached two promoters (aces, earth gods, geniuses or other metaphorical formulas) of electricity, two original temperaments, which must be greeted, honored and celebrated at all levels, starting with the modest attempt to he understands their theoretical and applied contributions, on which they put an immortal seal: the Englishman OLIVER HEAVISIDE and the Serbian - Croatian NIKOLA TESLA (with some Romanian affinities).
I noted several elements of their proximity:
- modest origin, but thirsty for knowledge;
- permanently self-taught (without higher education);
- brave in approaching revolutionary hypotheses;
- inefficient fighters during life for their ideas;
- they had / created professional opponents, through intellectual wars that remained famous; - unmarried, without children;
- they left the life of the poor;
- they were pirated, stolen from ideas;
- were unlucky in finalizing ideas or solutions;
- have left a rich professional legacy: Heaviside has written scientific articles and
monographs, and Tesla has developed hundreds of US patents, not all protected.

This book is not a textbook. The authors wanted to pay homage to truth seekers, "science mining" intellectuals and creators of technical and scientific progress.
In Chapter 1 we presented a short history of Electricity and some elements of Mathematics and Physics used in the book, in order to recall some classical results, the terminology and notations used. Chapter 2 is actually a "Short and Elementary Course in Electricity and Magnetism." In Chapters 3 and 4 we presented the professional biographies of the two aces of Electromagnetism, emphasizing their recognized contributions, without omitting the troubles that did not avoid them, but stopping in front of posthumous repairs, interpretable to be exaggerated.
There is a rich literature on the life, work and legacy of the two personalities of electrical engineering, whose achievements, deciphered and applied, have marked our social and economic life in the last century.
We conclude by thanking Professor Vidosav Majstorovic from the University of Belgrade for his support, documentation and interest in our endeavor.
authors
February 2019 “
The book was published by the "Floarea Darurilor" Foundation.
http://floareadarurilor.ro/intalniri

A alta  carte din cele trei scrise de Prof. Stanasila in 2019 are urmatoarea prefata, ce demonstreaza ca profesorul era preocupat de ridicarea calitatii educatiei, nu numai In matematica. 
Iata ce se scrie in prefata cartii:
”Focul Ascuns - Prefață

Publications STANASILA

https://www.researchgate.net/search/publication?q=Stanasila
1) Algebraic methods in the global theory of complex spaces / by Constantin Banica and Octavian Stanasila
Article, Jun 2020

     Constantin Banica
     Octavian Stanasila

2) HYRON—An Installation to Produce High Purity Hydrogen and Soft Iron Powder from Cellulose Waste
Article, May 2019, DOI: 10.3390/ma12091538, ISBN: 1996-1944

      Dan Stefanoiu
      Janetta Culita
Octavian Nicolae Stanasila 

3) Analysis of the technological opportunities to reduce oxides of iron from ore and ferrous wastes with fine grain
Article, Jan 2013, ISBN: 1582-2214

      Corneliu Stănăşilă
      Nicolae Constantin
      Octavian Stănăşilă
      Mihai Tudor

Elena Vilcea   

4) Mathematical model for new type of heat economizer
Article, Jan 2011

     Corneliu Stănăşilă
     Octavian Stănăşilă
     Dan Ştefănoiu

H. Ştefănoiu

5) Recuperative heat exchanger for high temperatures
Article, Jan 2010, ISBN: 1223-7027

     Corneliu Stănăşilă
     Octavian Stănăşilă
     Dan Ştefănoiu

Horaţiu Şteafănoiu

6) Alternative iron making technologies
Article, Jan 2009, ISBN: 1582-2214

     Corneliu Stănăşilă
     Nicolae Constantin
     Octavian Stănăşilă

Raluca Petrache

7) A new method to dry some granular materials
Article, Jan 2007

    Corneliu Stănăşilă
    Nicolae Constantin
    Octavian Stănăşilă

Raluca Petrache

8) THE CAPITALIZATION OF THE FINE FERROUS WASTES THROUGH UNCONVENTIONAL PROCEEDINGS OBTAINING SOME UNCONVENTIONAL ENERGO-TECHNOLOGICAL SOURCES USED AS RAW MATERIALS AT THE STEEL ELABORATION
Article, Jan 2008, ISBN: 1582-2214

    Nicolae Constantin
    Stanasila Corneliu
    Stanasila Octavian
    Dobrescu Cristian

Nicolets Gheorghe

9) Bounds for kullback-leibler divergence
Article, Aug 2016,
   P.G. Popescu
   S.S. Dragomir
   Emil Slusanschi

O.N. Stănăşilă

10) Method of Reducing Iron Ores.
Article, Dec 1986

 C. Stanasila
O. Stanasila

11) A mathematical model of convective heat transfer
Article, Jan 1978, ISBN: 0378-9632

    C. Stanasila
    I.Gh. Sabac

O. Stanasila

12) Heat Transfer in Alternating Current.
Article, Jan 1984,

    C. Stanasila

O. Stanasila

13) On the heat engines
Article, Jan 1992, ISBN: 1454-2358

    Cornelius Stanasila
    Octavian Stanasila

Salvatore Tucci

14) Wind Energy Power Installation.
Article, Jan 1986,

    C. Stanasila
    O. Stanasila

15) Some computations regarding directly reduction of the iron ores
Article, Jan 2008,

    Corneliu Stănăşilă
    Nicolae Constantin
    Octavian Stănăşilă

Raluca Petrache

16) Some Properties of Small Bodies and Possibilities to Re-evaluate Them in Energetics.
Article, Jan 1987

    C. Stanasila
    O. Stanasila

Profesorul Stanasila a fost si jucator de sah si a ocupat si pozitia de Presedinte al Federatiei Romane de Sah.

In fotografie este si alt profesor de la Universitatea Politehnica Bucuresti, sahist si el, prof. univ. dr. Dolfi Drimer.
https://en.wikipedia.org/wiki/Dolfi_Drimer 

Alti presedinti ai Federatiei Romane de Sah au fost:
Musur Isarescu
Mihai Tatulici
Nicolae Eremia
Petre Gigea
Neculai Boicu
Pius Branzeu
https://www.stere.ro/wp-content/uploads/2015/09/stere_sah_istoria_sahului-BI-FRS-2000.05.pdf 

English traslation

Professor Stanasila was also a chess player and also held the position of President of the Romanian Chess Federation.

In the photo another professor from the Polytechnic University of Bucharest, also a chess player, Dolfi Drimer, PhD, professor, can be seen near Prof. Stanasila.
https://en.wikipedia.org/wiki/Dolfi_Drimer 

Other presidents of the Romanian Chess Federation were:
Musur Isarescu
Mihai Tatulici
Nicolae Eremia
Petre Gigea
Neculai Boicu
Pius Branzeu
https://www.stere.ro/wp-content/uploads/2015/09/stere_sah_istoria_sahului-BI-FRS-2000.05.pdf

A short video to renew his memory

https://www.youtube.com/watch?v=AW3JBD3EHIM

Am aflat de la un prieten pe care l-am regasit acum, dupa tragica disparitie a Prof.Stanasila, ca profesorul a scris trei carti anul trecut.
L-am intrebat pe acest prieten ce titluri au aceste trei carti si titlul uneia mi-a aminit de un email de raspuns primit de la profesor pe 28 ianuarie 2019, email in care Prof. Stanasila amintea de aceasta carte.
Profesorul scria atunci:
"Dragii mei ,

Prof. Octavian Stanasila a fost un educator de valoare, care a scris si aceasta carte, "Fals Tratat de Didactica Matematica", care "se adreseaza tuturor celor care vor sa-si largeasca orizontul, indiferent de interesele si tendintele lor profesionale".
Ceea ce este poate nu intamplator este faptul ca aceasta carte a fost publicata in 2014 la Editura Niculescu, editura detinuta de o familie in care sotia este fosta studenta a Prof. Stanasila, Mihaela Nica Niculescu.
Iata cum este prezentata cartea:
"Sursele de dezvoltare a matematicii au ramas dintotdeauna aceleasi: cele externe - matematica lumii si cele interne - lumea matematicii. Ea a rezistat diverselor presiuni utilitariste sau mode trecatoare, fara sa-si renege achizitiile in timp. Din partea tuturor factorilor implicati - profesori, tineri studiosi, parinti - se impune ca instructia matematica sa fie armonizata cu virtutile calculatoarelor moderne, cu accentul pus pe intelegerea conceptelor, pe asimilarea lor critica, dincolo de examene si de memorarea mecanica de formule sau enunturi.

Aceasta carte nu este un manual, ci o prezentare cu accente didactice, a douasprezece subiecte stiintifice relativ independente, unde matematica se afla in consonanta cu alte stiinte, fara pretentii hegemonice. Ne adresam tuturor celor care doresc sa-si largeasca orizontul, indiferent de interesele si tendintele lor profesionale."

Probabil ca aceste randuri au fost scrise de sau sub indrumarea profesorului Octavian Stanasila. Cartea are 310 pagini si se poate  achizitiona si la:

https://www.librarie.net/produs.php?action_cos=cos_action_adauga&idc=208645&id=208645 

https://www.librariadelfin.ro/carte/resurse-matematice-si-informatice-fals-tratat-de-didactica-matematica-octavian-stanasila--i14962 

Data cineva care a fost educat in Romania vede filmul “Marile unificari ale matematicii“ care este pus ca link si la Gallery Video sesizeaza stilul hatru, persuaziv al Prof. Stanasila. Filmul il arata celor  care l-au cunoscut asa cum a fost mereu: rational, cu coloana vertebrala, critic in mod constructiv, oferind  mereu solutii sau indicand puncte de plecare in cautarea de solutii, si mai ales colocvial. Unii ca mine, indepartati fizic de Romania prin voia sortii si a lor, mai sesizeaza graiul si inflexiunile oltenestii. Deci probabil ca Prof. Stanasila ni se adresa cu “domn’le”. Poate ca spunea si ”dragi studenti”.Asa ii raspund lui Sergiu Dascalu, profesor universitar la University of Reno, Nevada, Statele Unite ale Americii si fost educator la Facultatea Automatica Bucuresti; Universitatea “Politehnica” Bucuresti. Carmil Maiorescu a fost in seria mai mare cu un an fata de seria lui Sergiu Dascalu, si a aplicat ce a invatat de la Prof. Stanasila ca “executive” / director la Siemens si Telekom / Romtelecom. Jocul de cuvinte al lui Carmil spune mai multe. Cu asumarea riscurilor de rigoare, interpretez ca un alt oltean, Carmil, il parafrazeaza pe un scriitor de geniu, tot din sudul Romaniei, Marin Preda. Daca titlul cartii lui Marin Preda este “Cel mai iubit dintre pamanteni”, Carmil il declara pe Prof. Stanasila, in asentimentul majoritatii fostilor sai studenti (nu s-a auzit de vreun fost student care sa nu aibe cuvinte de bine pentru Prof. Stanasila) “cel mai iubit dintre profesorii pamanteni”. Cam asa zice si Adrian Lustig, din promotia 1977 a Automaticii, care a avut o cariera interesanta si acoperitoare de multe domenii (de la cercetator stiintific la Institutul de Tehnica de Calcul Bucuresti la om de afaceri de succes si dramaturg etc.), dar il numest"profesor luminos". O interpretare subiectiva a ce a scris Carmil ar fi si ca Prof. Stanasila era un profesor “cu picioarele pe pamant” in sensul ca matematica predata de dansul era menita a fi matematica aplicata, pentru inginerii care doreau sa rezolve problemele critice ale Pamantului. Proiectele interdisciplinare  ale Prof. Stanasila, manualele de fizica etc. indica ca acesta a fost un profesor bun si foarte iubit, care a sfiintit locul in care a trait si a adus lumina in mintile multora de prin partea aceea a locului. Atat doar ca  ce a daruit Prof. Stanasila a depasit cu mult granitele pamantesti ale Romaniei, Europei.

Scriu acum din nou despre dl. profesor Octavian Stanasila, pe care inaintea mea un prieten pe care nu il cunosc (Carmil Maiorescu) l-a numit aici exceptional de bine "cel mai iubit dintre profesori" ("profesorii paminteni" ca sa il citez exact pe Carmil).

Profesor eu insumi (de mai bine de 35 de ani) dl. Octavian Stanasila a fost modelul # 1 de inspiratie pentru mine, desi am avut sansa sa intilnesc si alti profesori exceptionali in Romania (ma gandesc in mod deosebit la dl. Vlad Ionescu, dl. Petre Stoica, dl. Nicolae Tapus, dl. Ion Dumitrache si dl. Radu Dobrescu), Canada, Franta, Anglia, Statele Unite si in multe alte tari ale lumii. Din pacate, dupa 1993 nu am mai avut sansa sa il reintalnesc pe dl. profesor Stanasila.    

Dl. Octavian Stanasila era nu numai exceptional in domeniul dansului, dar era de asemenea vizionar, curajos si plin de caldura umana, umor si optimism. A fost o lumina stralucitoare pentru multi dintre noi, mai ales in acele timpuri extrem de cenusii de dinainte de 1989 (si sunt sigur ca si multi ani dupa aceea).

Acum dansul si-a luat mai mult ca sigur locul printre stelele cele mai stralucitoare de pe firmament si sunt convins ca va continua sa fie o stea calauzitoare pentru multi dintre noi. De curand m-am gandit din nou la dansul si mi-am adus aminte de doua mici intamplari care mi-au ramas intiparite in memorie:

1. In toamna lui 1978 sau primavara lui 1979, vorbind cu cca 5-6 studenti dupa un curs (o lectie)  de matematici speciale (eu printre cei 5-6): "Dragilor (nu imi aminte insa exact cum ni se adresa noua, studentilor, poate isi aduce aminte cineva si ne scrie aici), n-o sa va vina sa credeti ce vanitosi si disperati de onoruri nemeritate sunt unii, au fost niste parinti care au vrut sa "bage pile" pentru copiii lor ca sa devina membrii ai echipei nationale a Romaniei pentru Olimpiada Internationala de Matematica!" Pile ca sa intri in echipa nationala de matematica a Romaniei -- absolut incredibil si absolut dincolo de ridicol! Dl. Stanasila era el insusi atunci putin amarat, putin iritat, putin uluit, dar probabil cel mai mult amuzat (el era mult deasupra lucrurilor astea, dupa parerea mea). Dar ne dadea si atunci, dupa curs, in numai un minut sau doua, o lectie suplimentara deosebita. 

2. In toamna lui 1977 sau primavara lui 1978, intr-un curs de Analiza Matematica cu peste 120 de studenti in sala: "Dragilor, nimeni nu va poate fura ce aveti aici (si ducea degetul la tampla, entuziasmat, putin agitat, cu multa pasiune si convingere)!". Adica, in interpretarea mea, exprimat pe scurt in mod exceptional: "invatati, studiati, incercati mereu sa va perfectionati, ce aveti in minte si ce stiti si la ce va pricepeti sunt cele mai puternice atuuri ale voastre!" Desigur, dansul era generos si optimist (si el insusi tanar atunci) si nu ne mentiona la vremea aceea ca probabil doar timpul ne va putea fura acestea.

Iar acum timpul ni l-a luat pe dl Profesor Octavian Stanasila si ni l-a transformat, sunt sigur, intr-o stea superba, stralucitoare si calauzitoare.

Sergiu Dascalu    

         

Prof. Stanasila taught many subjects, not only mathematics. One of the subjects was the construction of a character and special personality attributes. Sowing determination in the minds of students was done tactfully and persuasively. As an intelligent spiritual father, he knew that any attempt to force us to learn was doomed to failure. But the Professor had found another way to sneak our worries over the rest of the week and weekend. Through a single sentence fragment, he captures us and linked us to him, obliging us to learn for his mathematics class. That fragment is a brilliant combination of giving apparent freedom and imposing us duties. The Professor made us think about him and what he had taught us. That fragment will be transmitted from generation to generation, in Romanian or translated into the languages spoken in the places where the former students settled. Another "parent" of mine, the biological one, would have turned 100 today. His life was also marked, like that of the Professor, by the Second World War in which he fought, by being sent to a hard labor camp and by other attempts that turned him into a determined and balanced man, who also used short sentences with hidden powder, meant to have positive effects on his children and interlocutors of any age and occupation. I have deep respect and love for both of them. The sentence fragment used by the Professor was "NOT TODAY, BUT ON MONDAY ..." RIP Octavian and Trajan

Prof. Stanasila a predat multe materii, nu numai matematica. Una din materii era construirea unui caracter si a unor atribute deosebite ale personalitatii. Insamantarea determinarii in mintile studentilor o facea cu tact si persuazv. Ca un inteligent tata spiritual ce era stia ca orice tentativa de a ne obliga sa invatam era sortita esecului. Dar Profesorul gasise alta metoda de a ne strecura o grija pe perioada restului si sfarsitului de saptamana. Printr-un singur fragment de fraza ne captura si ne lega de dansul si de “invatatul la matematica”. Acel fragment este o combinatie geniala de aparenta acordare de libertate si de legare de dansul. Profesorul ne facea sa ne gandim la dansul, si la ce ne predase. Acel fragment se va transmite din generatie in generatie, in romana sau tradus in limbile vorbite in locurile in care fostii studenti s-au stabilit. Alt “parinte” al meu, cel biologic, ar fi implinit azi 100 de ani. Viata lui a fost marcata si ea, ca a Profesorului, de al doilea razboi mondial in care a luptat, de trimitere in lagar de munca grea si de alte incercari care l-au transformat intr-un om determinat si echilibrat, care folosea si el fraze scurte si cu talc, menite sa aibe efecte pozitive asupra copiilor lui si interlocutorilor de orice varsta si “formatie”. Amandurora le pastrez adanc respect si iubire. Fragmentul indemn folosit de Profesor era ”NU DE AZI, DAR DE LUNI...” RIP Octavian si Traian

The former students of Prof. Stanasila always kept and treasured what Prof. Stanasila taught them, not only math, but much more. One of the former students of Prof. Stanasila abandoned the computer science to become a science fiction author and journalist, in Romania. The former student is known our days by three letters of his name, the same way the Automatica students named their CS professors: AP, MP etc. His name is CTP, well known at least in Romania (Cristian T. Popescu). I took the liberty to post the tribute that Cristi has written on his Facebook page, knowing well what was in Cristi' s heart and mind when he found out about the passing of Prof. Stanasila. An interesting story is about Cristi alias CTP who selected and bought for a friend an excellent book written by DC, a Purdue University professor. “The first Department of Computer Sciences in the United States was established at Purdue University in October 1962. There are three natural phases in its history. In the 1960s the effort was to define courses, degree programs, and indirectly the field itself. The 1970s saw the department's maturation and growth into a typical university department. The 1980s started with a series of crises, some nationwide and some internal to Purdue, which eventually gave the department a considerably different character than it had in the 1970s.” ( https://www.cs.purdue.edu/history) CTP paid half of his travel money for that book.The custom officer searching his baggage discovered the book and praised him as a man able to think, a young man dedicated to science. The way Cristi identified the value of the book is another proof that what we have learnt  from Prof. Stanasila has been the methodology of thinking, which has essential value and applications in many fields.
"Profesorul Octavian Stănășilă, unul dintre cei mai mari dascăli de matematică pe care i-a avut România, s-a stins. Amintirea modurilor vii de a gândi pe care le-am învățat de la Profesorul Stănășilă nu mă va părăsi cât oi trăi. Odihnească-se în pace!" Cristian Tudor Popescu on his FB page,
https://www.facebook.com/pg/CTPopescu/posts/
Translated in English: "Professor Octavian Stănășilă, one of the greatest mathematics teachers Romania had, passed away. The memory of the alive ways of reflecting that I have learned from Professor Stănășilă will not fade awayfrom my mind, as long as I live. Rest in peace!"

Octavian Stănășilă - An autobiographical trajectory
Mathematical Analysis - final edition, 2014, written in seven years

"After learning, as a child, the horrors of the war and the years of hardship 1945–1955, I
attended the "Aurel Vlaicu" railwaymen's high school in Bucharest, located in the vicinity of the "Children's Park".
There we had good teachers of Mathematics, Romanian and… rugby, some, former coming from universities faculty, exiled to city poor suburbs. That's when I discovered the ease of assimilating math using some good textbooks, translated from Russian. I remember reading a Trigonometry in two days and a night, and later I took eight Mathematics Analysis lessons in a month. Also at that time I had discovered "Gazeta Matematică" (Math Magazine) and had the opportunity to compete with my generation colleagues at National Olympics.
I attended the faculty of mathematics (five years) in Bucharest, which I graduated in
1960, as the second in the promotion (after Silviu Guiașu) and I had the chance to be a professor among the other professors of Romanian school of mathematics - Miron Nicolescu (he was also my doctorate, a stellar professor, who deeply marked the teaching of Mathematical Analysis in Romania), Alexandru Froda, Victor Vâlcovici (both of great culture and dress) and, especially, Dan Barbilian alias Ion Barbu, "pure-blood" mathematician, who I found fascinating.
Upon graduation, after an apprenticeship as an assistant at the Polytechnic of Bucharest, I obtained by contest a position as a researcher at IMAR (Institute of Mathematics of the Romanian Academy). Here I exclusively did math, 10-14 hours a day, making lasting scientific friendships. After the first two years, I decided my strict field of concern - Complex Analysis and Algebraic Geometry, having as mentors M. Jurchescu (a great researcher and, at the same time, professor-communicator), as well as Ion Al. Lascu (a special algebra specialist); during that time I overcame the pressure of publishing the first original articles. Together with Costică Bănică,  we collaborated with M. Jurchescu on the creation of the Romanian School of Analytical Spaces, which will be discussed in ten years by the French academician Henri Cartan. I have followed with two scientific seminars (a term different from the seminars at the  faculty): one of research with 6–7 participants (where published articles or topics for reflection were presented) and another, learning, with some participants reading fundamental books to complete the mathematical culture - Bourbaki, Ghelfand, Van der Waerden, Cartan, Grothendieck. Those who exhibited (twice 3-4 hours per week) were drawn by lot between the participants, so we were all kept in snuff. Scientific friendship is something other than the spirit of a gang or a herd; in present times it is not possible to do such a thing, and collective passions are becoming less numerous. At IMAR, the selection was tough, they didn't accept artificial referrals, nepotism, obscure interests and it was "the work of a miner", as a colleague said it or how Lucian Blaga urged, "Dig, dig, dig, until you reach the phreatic water!" Self-imposed austerity by pure passion, scientific curiosity, and the desire to assert, far from any achievement. I have known professional success, articles published in prestigious journals, invitations to prestigious universities, in periods of some political relaxation (1965-1972). Together with C. Bănică, I wrote a series of papers (for which I received the Academy Award) and a synthesis book that became an international "best-seller". After 1973, IMAR was practically abolished, while I got by admission exam a position as Associate Professor at the Polytechnic.
I cannot say that I had a special vocation for specialized, consecrated research
to a single subject. I always wanted to broaden my horizons, I liked to communicate further
what I understood; I began to be interested in other fields, influenced by my brother, the engineer Cornel Stănăşilă, who attracted me to thermodynamics and applications - another fascinating field. At the Polytechnic Institute. I started lecturing Mathematical Analysis at the newly created Computer Science section, where the lowest average admission exam grade was, at that time, 9.50! Anyway, I had taken the courses Real or Complex Analysis at the visited universities. In the same time, I was also encouraged by the exceptional students I met; I also liked the “stupid” questions of some of them (like, “why n → ∞ and cannot be used as n → 5; why ∞-∞ is not equal to zero; a student's confession that he dreamed how a dog bites from a polynomial, term by term - I congratulated the student saying that he was lucky because  the dream dog did not bite from a series, otherwise he would not have woken up, etc. ”); I developed a sense of communication, with the risk of ridicule; I told them briefly that the great Euler did not have very successful children and he said that talent in mathematics is not inherited from father to son, but from father-in-law to son-in-law; or about the prolific Cauchy, who communicated one theorem a week to the Academy. But also about Clairaut who became an academician at the age of 18.
I also brought to the Polytechnic the idea of joint seminars - various teachers
specializations, students from small or large years, researchers, from which everyone learns together, without complex, especially since the era was haunted by the spectrum of modern computers.
This book is the result of a patiently developed, application - oriented course
approaches to the world of engineering; I worked on this book for seven years, it was completely handwritten version.
One can say, it is "a better book than its author"!"

Prof. Stanasila about himself in his "Analiza Matematica", 2014.

Octavian Stănășilă - O traiectorie autobiografică
cuvântul înainte la Analiza matematică - ediția definitivă, 2014
"După ce am cunoscut, de copil, ororile războiului şi ale anilor de restrişte 1945–1955, am
urmat liceul ceferiştilor „Aurel Vlaicu” din Bucureşti, situat în vecinătatea „Parcului Copilului”.
Aici am avut profesori buni de Matematică, Română şi…Rugbi, unii, foşti universitari, exilaţi la
periferia oraşului. Atunci mi-am descoperit uşurinţa de a asimila matematica, folosind nişte
manuale bune, traduse din ruseşte. Îmi amintesc că am citit o Trigonometrie în două zile şi o
noapte, iar, mai târziu, opt lecţii de Analiză matematică le-am parcurs într-o lună. Tot atunci
descoperisem Gazeta Matematică şi am avut ocazia să mă întrec cu colegii de generaţie la
Olimpiadele Naţionale.
Am urmat facultatea de matematică (cinci ani) la Bucureşti, pe care am absolvit-o în
1960, ca al doilea în promoţie (după Silviu Guiașu) şi am avut şansa de profesori care a fost
dintre maeştrii şcolii româneşti de matematică – Miron Nicolescu (mi-a fost şi conducător de
doctorat, un profesor solar, care a marcat profund predarea Analizei matematice în România),
Alexandru Froda, Victor Vâlcovici (ambii de mare cultură şi ţinută) şi, mai ales, Dan Barbilian,
matematician pur sânge, pe care l-am găsit fascinant.
La absolvire, după o ucenicie ca asistent la Politehnica din Bucureşti, am obţinut prin
concurs un post de cercetător la IMAR (Institutul de Matematică al Academiei Române). Aici am făcut exclusiv matematică, 10-14 ore pe zi, închegând prietenii ştiinţifice trainice. După primii doi ani, mi-am fixat domeniul strict de preocupare – Analiză complexă şi Geometrie algebrică, având ca mentori pe M. Jurchescu (un mare cercetător şi, simultan, profesor-comunicator), ca şi pe Al. Lascu (un algebrist deosebit); aşa am depăşit presiunea publicării primelor articole originale. Împreună cu Costică Bănică, l-am însoţit pe M. Jurchescu în crearea Şcolii româneşti de Spaţii Analitice, de care va vorbi peste zece ani academicianul francez Henri Cartan. Am urmat două seminarii ştiinţifice (termen diferit de seminariile de la facultate): unul de cercetare cu 6–7 participanţi (unde se prezentau articole publicate sau subiecte de reflecţie) şi altul, de învăţare, cu câţiva participanţi care citeau cărţi fundamentale de completare a culturii matematice – Bourbaki, Ghelfand, Van der Waerden, Cartan, Grothendieck. Cei care expuneau (de două ori pe săptămână câte 3-4 ore) erau traşi la sorţi dintre participanţi, aşa că eram cu toţii ţinuţi în priză. Prietenia ştiinţifică este altceva decât spiritul de gaşcă sau de turmă; acum nu se mai poate face aşa ceva, iar pasiunile colective sunt tot mai rare. La IMAR, selecţia era dură, nu existau pile, rubedenii, interese obscure şi era muncă de miner, cum se exprima un coleg sau cum îndemna Lucian Blaga, „Sapă, sapă, sapă, până vei da de apă”! Austeritate autoimpusă din pasiune pură, curiozitate ştiinţifică şi dorinţa de afirmare, departe de orice parvenire. Am cunoscut succesul profesional, articole publicate în reviste de prestigiu, invitaţii la universităţi mari, în perioade de oarecare destindere politică (1965-1972). Împreună cu C. Bănică, am realizat un ciclu de lucrări (pentru care am primit Premiul Academiei) şi o carte de sinteză care a devenit un „best-seller” internaţional. După 1973, IMAR a fost practic desfiinţat, iar eu trecusem prin concurs pe un post de Conferenţiar la Politehnică.
Nu pot spune că am avut o vocaţie specială pentru cercetarea specializată, consacrată
unui singur subiect. Am urmărit întotdeauna să-mi lărgesc orizontul, îmi plăcea să comunic ceea ce înţelesesem; au început să mă intereseze şi alte domenii, influenţat şi de fratele meu, inginerul Cornel Stănăşilă, care mă atrăgea spre termodinamică şi aplicaţii – un alt domeniu fascinant. La Politehnică, am început să predau Analiza matematică la nou creata secţie de Calculatoare, unde media de admitere cea mai mică era, în acele vremuri, 9,50! Oricum urmărisem cursurile de Analiză reală sau complexă la universităţile vizitate. Dar am fost încurajat şi de studenţi excepţionali, pe care i-am întâlnit; îmi plăceau şi întrebările „tâmpite” ale unora (de tipul: „de ce n→∞ şi nu poate ca n→5; de ce ∞-∞ nu este egal cu zero; mărturisirea unui student că a visat cum un câine muşca dintr-un polinom, termen cu termen, pe care eu l-am felicitat că acel câine nu muşca dintr-o serie, că altfel nu s-ar mai fi trezit etc.”); mi-am dezvoltat simţul comunicării, cu riscul intrării în ridicol; le povesteam pe scurt că marele Euler n-a avut copii prea reuşiţi şi a spus că talentul la matematică nu se moşteneşte din tată în fiu, cât din socru în ginere; sau despre prolificul Cauchy, care comunica la Academie câte o teoremă pe săptămână. Dar şi despre Clairaut care a devenit academician la 18 ani …
Am adus în Politehnică şi ideea unor seminarii comune – cadre didactice de diverse
specializări, studenţi din ani mici sau mari, cercetători, din care toată lumea învăţa împreună, fără complexe, mai ales că epoca era bântuită de spectrul calculatoarelor moderne.
Această carte este rodul unui curs elaborat cu răbdare, orientat spre aplicaţii, spre
apropieri de lumea ingineriei; la această carte am lucrat șapte ani, trecând şi printr-o versiune
scrisă de mână.
Pe scurt, este „o carte mai bună decât autorul ei”!"

Am scris pe acest site un scurt mesaj. Dar simt nevoia sa completez...
Povestea de mai jos e din anul universitar 1977-1978 si s-a derulat in corpul EC, acolo unde Facultatea de Automatica avea programate majoritatea cursurilor.
Era pauza dintre cele doua ore de curs, seria mea facea curs de Speciale, iar domnul Stanasila, in vremea aceea conferentiar, isesa pe hol sa vada viata studenteasca, mai vorbea cu cate un coleg sau chiar cu noi, studentii. Nu se pregatea vizibil de ore. De fapt mereu venea cu o fituica pe care avea notate subiectele de curs, nu notite sau alte materiale ajutatoare.
Deci, domnul Stanasila, iese in pauza!
Eu si vreo 2 colegi sprijineam un perete nu departe de locul unde dumnealui vorbea cu cel care preda seriei celeilalte din anul nostru sau din anul I, nu mMatematica, nu maarturisesc ce anume, caci nu e frumos...
Deci discutie intre doi profi, care la un moment dat, prin derularea protocolara, ne atrage atentia...
Cam asa a fost:
Stanasila: -Buna ziua dom profesor!
Celalalt: - Buna ziua dom profesor, ce ma bucur sa va intalnesc! ...
S: -...
C: -... Sa stiti ca as dori sa va consult asupra unui subiect important pentru mine, de matematica!
Noi deja cu urechile ciulite!
S: - Va rog dom profesor! Sper sa ma descurc!
C: - E un subiect de pedagogie, stiti, incerc sa predau fiului meu integralele de suprafata. Reuseste sa le rezolve, se descurca, dar nu stiu cum sa il fac sa inteleaga interpretarea fizica a lor! I-am explicat in toate felurile, dar cred ca tot nu a inteles...
S: - Da! Sigur, e putin mai sensibila explicatia... In ce an, in ce clasa este fiul dumneavoastra?
C: - A doua!
S: - De liceu?
C: - Nu, clasa a doua!
S: - Cum dom'ne, clasa a doua? Ce vrei sa faci dom'ne cu copilul?!? Hai, lasa-ma in pace!
Si a intrat in sala de amfiteatru.

Simtul umorului, simtul ridicolului, simtul pedagogic proobabil insusit de mic copil de la parinti, bunul simt, simtul dreptatii si cate alte simturi avea profesorul Stanasila!
In cercul meu de amici, unul dintre noi, atunci de mult, a spus: Omul asta merita sa iti pui pieptul in fata glontului care ar putea sa il loveasca!
Am citit ca ar fi format sute de ingineri. Eroare! In 1981 au iesit peste 600 care au trecut prin filtrul sau. In atatia ani de predare, peste 10.000 de ingineri au avut norocul sa il vada, sa il cunoasca, sa ii vorbeasca sau sa fie sfatuiti de dumnealui.

Pentru multi, foarte multi dintre noi, ingineri muti - asa cum suntem noi (sic!)- profesorul Stanasila a fost CEL MAI IUBIT DINTRE PROFESORI!

A story about prof. Octavian Stanasila, cited by prof. Dan Suciu, Washingtron University, Seattle, USA, former student of prof. Stanasila
"Who has passion and talent for math today, tomorrow will change the world" / "Cine are pasiune si talent pentru matematica astazi, maine va schimba lumea"(Romanian) by Raluca Pantazi, 2014, Interviu with prof. Dan Suciu, Washington University, Seattle, US of America
https://www.hotnews.ro/stiri-aniversare_olimpiada_matematica-17415707-interviu-dan-suciu-profesor-roman-stralucit-university-washington-cine-are-pasiune-talent-pentru-matematica-astazi-maine-schimba-lumea.htm 

"In Romania, there is a long and deep tradition of appreciating mathematics. When the child shows the slightest signs of mathematical skills he is encouraged and praised; the teachers (the good ones) have intuition and choose "beautiful" problems. This tradition is very nicely described in the autobiography of professor Octavian Stanasila ("Intersections and parallelisms (mathematician among engineers)"), who was my professor and mentor in college."
"In Romania, exista o traditie lunga si adanca de apreciere a matematicii. Cand copilul arata cele mai mici semne de aptitudini matematice este incurajat si laudat; profesorii (cei buni) au gust si aleg probleme "frumoase". Traditia asta este foarte frumos descrisa in autobiografia profesorului Octavian Stanasila ("Intersectii si paralelisme (matematician printre ingineri)"), care mi-a fost profesor si mentor in facultate." (Romanian)
"In the last two years, at the top of this elite echelon have been a Romanian (last year - 2013) and a Romanian (this year - 2014): both took their doctorates at top universities in the US, but I believe that the old tradition of mathematics education from Romania must have had an effect, be it indirect."
"In ultimii doi ani, la varful acestui esalon de elita au fost un roman (anul trecut), si o romanca (anul acesta): ambii si-au luat doctoratul la universitati de varf din SUA, dar eu cred ca traditia veche de educatie matematica din Romania trebuie sa fi avut un efect, fie el si indirect." (Romanian)


More from that interview with prof. Dan Suciu, Prof. Stanasila' s former student, expressing his opinions, as a awarded finalist at the IMO International Math Olympiad. In Romanian:
"Rep: Care sunt diferentele fundamentale in predarea matematicii intre Romania si SUA sau statele cu performante in acest domeniu?
Dan Suciu: Asta este un subiect care ma preocupa intens, pentru ca amindoi copiii mei merg la scoli in SUA si, bineinteles, ma preocupa educatia lor. Raspunsul nu e simplu si va fi lung (scuze...).  

In Romania, exista o traditie lunga si adanca de apreciere a matematicii. Cand copilul arata cele mai mici semne de aptitudini matematice este incurajat si laudat; profesorii (cei buni) au gust si aleg probleme "frumoase". Traditia asta este foarte frumos descrisa in autobiografia profesorului Octavian Stanasila ("Intersectii si paralelisme (matematician printre ingineri)"), care mi-a fost profesor si mentor in facultate. Stanasila descrie o atmosfera in liceele bucurestene in anii ‘50 unde elita elevilor si profesorilor era permanent preocupata de matematica.  

Prin comparatie, societatea americana este foarte, foarte pragmatica si matematica aici se abordeaza la fel ca toate celelalte domenii: cu competenta si energie, dar cu un puternic accent pentru aplicatii. Opinia dominanta in SUA este ca matematica trebuie predata in context de aplicatii si nu exista loc pentru matematica de dragul matematicii.  

Opinia mea este opusa: eu cred ca matematica este cu adevarat frumoasa doar atunci cand este pura. Ca sa dau un exemplu simplu, o problema de geometrie in scolile din SUA suna cam asa: o cladire de 2 etaje are 7.8m inaltime si un om este pe cealalta parte a strazii la 3.1m de baza cladirii. La ce distanta este omul de varful cladirii? Numerele sint alese cu grija sa reprezinte realitatea: inaltimea unui etaj, latimea drumului.  

Un elev bun aplica teorema lui Pitagora, foloseste calculatorul, obtine un rezultat plictisitor de 8.39m, probabil corect, si reflecteaza asupra diverselor inaltimi de cladiri si latimi de drumuri.  

Aceeasi problema in Romania suna asa: cladirea are 12m, omul este la 5m de baza, elevul aplica Pitagora, nu are nevoie de calculator pentru ca rezultatul este simplu, 13m, care ii da satisfactia ca a obtinut rezultatul corect, si elevul reflecteaza asupra faptului ca uneori radicalul rezulta, surprinzator, intr-un numar intreg.  

Amandoi elevii sint stimulati, indirect, sa gandeasca la ceva nou: pentru elevul din SUA urmatorul pas este sa descopere ca distantele se pot masura cu laser si nu mai e nevoie de Pitagora, pentru elevul din Romania urmatorul pas e sa descopere numere Pitagoreice, (5,12,13), (3,4,5), (9,40,41), si alte proprietati fascinante in teoria numerelor.  

Abordarea este foarte, foarte diferita si, desi am tendinta sa favorizez traditia romaneasca, nu ar fi corect sa judec. Ca profesor universitar si indrumator de doctorat in SUA am avut ocazia sa lucrez cu doctoranzi americani foarte talentati. Pregatirea lor matematica este buna dupa standardul american, dar nici unul nu s-ar fi comparat din start cu un fost olimpic roman.  

Dar calitatea majora pe care o au studentii educati in SUA este capacitatea de a absorbi o cantitate mare de informatie si de a o organiza intr-o poveste clara, coerenta si relevanta. Cu riscul de a generaliza, asta este calitatea esentiala unde educatia americana exceleaza si domina orice alt sistem de educatie in lume. Pentru majoritatea proiectelor de cercetare, asta este formula de succes.  

Dezavantajul pe care studentul american il are fata de un olimpic roman in abilitatea de a rezolva probleme matematice este, in ultima instanta, minor, si la nevoie poate compensa prin studiu individual, adesea cu rezultate excelente.  

Pe de alta parte, intotdeauna solutia matematica eleganta si definitiva este binevenita, si aici un cercetator talentat la matematica are o ocazie unica sa contribuie.

Romanii sint prezenti si activi in comunitatea de cercetare in calculatoare/informatica. Ca un exemplu, departamentul nostru de calculatoare este unul din primele 5-6 departamente din lume, si, ca urmare, in fiecare an invitam pe cei mai buni 10-12 proaspeti doctori in calculatoare din toata lumea sa dea o prelegere despre teza lor de doctorat in departamentul nostru.

In ultimii doi ani, la varful acestui esalon de elita au fost un roman (anul trecut), si o romanca (anul acesta): ambii si-au luat doctoratul la universitati de varf din SUA, dar eu cred ca traditia veche de educatie matematica din Romania trebuie sa fi avut un efect, fie el si indirect."
RIP Octavian Stanasila

Prima experiență de profesor a - pe atunci – conferențiarului Octavian Stănășilă a fost în 1972, la anul I al secției de Calculatoare. Știind că se adresează celei mai selective secții din Politehnica bucureșteană, proaspătul cadru didactic și-a spus probabil: “ia să văd cât pot duce băieții ăștia!”. Și ne-a predat de ne durea mână să luăm notițe. Partea frumoasă a istoriei e că prelegerile erau atât de efervescente încât, hipnotizați, n-aveam timp să ne dăm seama că va trebui să și învățăm ce ni s-a predat. Profesorul avea o minte sclipitoare, greu de ținut pasul cu ea. Uneori și pentru el… De multe ori ne-a lăsat impresia că inventează demonstrațiile pe loc, special pentru noi. Mi-amintesc că la cea mai complicată teoremă predată - Teorema de inversiune locală – celebra TIL ( 12 pagini de caiet studențesc, cu scris mărunt) – a demonstrat mai întâi două leme. La cursul imediat următor, a început, ușor jenat, prin a ne da un pont (exact așa s-a exprimat): ca s-o învățați mai ușor, inversați ordinea lemelor. Am crezut că glumește, dar chiar a avut dreptate. Câți dintre profesori ar fi avut delicatețea să-și recunoască, în fața clasei, o eroare infinitezimală, de nuanță?
Nu știu de câte ori am folosit în cariera mea de inginer de software celebra TIL – probabil că niciodată – dar eleganța de a reveni, de câte ori m-am înșelat, am învățat-o de la profesorul Stănășilă, care rămâne cel mai luminos profesor pe care l-am avut vreodată.
Domnului Profesor, cu dragoste,

Adrian Lustig

Sub acest titlu, „Întâlniri cu Stănășilă”, între anii 2016-2019 au avut loc mai multe seminarii cu teme diverse, unele fiind exemplele de mai jos (începutul...), profesorul fiind inspiratorul și moderatorul lor. Toate întâmplate cu strădania Fundației Floarea Darurilor, în incinta întreprinderii Microelectronica din București.

Astfel, avem încă o dovadă a implicării profesorului în activități educaționale de cea mai profundă participare sufletească. Iată mai jos ideile noastre din acea perioadă.

„Aceste întâlniri sunt accesibile oricărei persoane cu educație. Scopul principal este construirea unei punți de comunicare directă, inter-personală, de acte/fapte de cultură modernă, între generații, cu scopul transferului profund și eficient de cunoaștere de la experiență și înțelepciune către entuziasm și putere de muncă. Cultura modernă conține în mod esențial științele naturii și matematica, în ciuda oricăror alte speculații și vanități ale umaniștilor și ale trecutului. „Întâlnirile” se doresc a fi o aventură a reflecției, bazate pe o analiză suficient de extensivă încât să conțină toate ideile și faptele semnificative, țintind, dacă va fi posibil, spre o îmbunătățire substanțială a înțelegerii domeniilor respective, precum și fertilizarea unor terenuri aflate la frontiera dintre acestea.
Considerăm că miezul chestiunilor poate fi analizat în mod adecvat doar prin utilizarea limbajului comun, de fiecare zi, liber de formule și expresii, pur și simplu accesibile celor “din interior”. În situația noastră, limbajul trebuie să fie acela pe care îl înțeleg persoanele care nu sunt nici oameni de știință, nici filozofi de profunzime. Nu vom deroga însă de la rigoare, uneori acceptând chiar și o anumită pedanterie matematică, cu scopul de a sublinia pe de o parte că subiectele sunt tratabile de către cei care învață carte, pe de altă parte pentru că astăzi a specula filosofic, a-ți pune întrebări existențiale și de cunoaștere se poate numai dacă ești cu adevărat bun în stiințele naturii, în matematică.
Poate vom reuși să adăugăm comunicării între generații și un stimul pentru cugetare euristică bazată pe știință.

Programul Întâlnirilor pe anul 2016
vineri, 7 octombrie ora 17:00

1. Marile unificări ale matematicii

• Matematica nu este un șir nesfârșit de formule, definiții, teoreme, contraexemple etc.;
• Există două domenii mari: lumea matematică și matematica lumii;
• Până la Descartes, Algebra era o manipulare de simboluri, iar Geometria (euclidiană, pentru că nu exista alta!) era studiul unor configurații simple. Simbioza a creat-o Geometria Analitică, pe care Informatica a confirmat-o.
• După 1800, odată cu descoperirea Analizei matematice, Fizica a devenit știință și s-a separat de Matematică. Ecuațiile diferențiale și ecuațiile fizicii matematice au reapropiat Fizica de Matematică.
• Marile unificări (Algebra vs. Geometrie, Analiza vs. Geometria diferențială, Matematica discretă vs. Informatică, Teoria operatorilor vs. Mecanica Cuantică ș.a) nu au modificat linia dezvoltării matematicii.
• Matematica este una !

- prof.emerit Octavian Stănășilă

vineri, 21 octombrie ora 17:00

1. O poveste a sunetelor 

- pianist Ștefan Doniga
Ne-am obişnuit să nu ne mai punem întrebări privind lucrurile foarte comune din viaţa noastră, ci doar să le luăm ca atare. De pildă, muzica: este un lucru atât de prezent încât puţini se gândesc la orginea sau evoluţia sa. Ar fi ca şi cum ne-am pune întrebări privind originea alfabetului sau a cifrelor, pe care le utilizăm, dealtfel, zilnic.
Totuşi, cum se face că muzica noastră are doar 7 sunete, atât de bine definite? Do – re – mi – fa – sol – la – si. Atât.  De ce nu sunt 5 sau 16 sau oricâte altele? A impus cineva acest lucru la un moment dat sau e o realitate obiectivă legată de percepţia umană ori de aparatul nostru auditiv? Şi pasul următor: o lucrare muzicală, indiferent de natura ei, este o curgere amorfă de melodii şi armonii condusă doar de talentul compozitorului sau se bazează pe o structură bine definită? Dacă în spatele unei melodii care ne încântă am descoperi o structură teoretică clară, un tipar strict, ne-ar mai bucura atât? Sau am înţelege-o, poate, la un alt nivel şi ne-ar bucura cu atît mai mult?
Sunt întrebări care mi-au apărut firesc în viaţa profesională, întrebări simple dar la care, oricât de ciudat ar părea, nu există răspunsuri universal acceptate. Aşa că a trebuit să îmi răspund adesea într-o manieră personală. Ei bine, tocmai împărtăşirea unor astfel de concluzii, a unor astfel de experienţe intelectuale personale privind lucruri foarte comune cred că face parte din scopul întâlnirilor pe care ni le proiectăm.
Vă propun deci „O poveste a sunetelor”, atât în sensul istoriei lor cît şi a poveştii pe care sunetele o spun dincolo de orice melodie.

vineri, 4 noiembrie ora 17:00

1. Structura moleculei și influența ei asupra proprietăților acesteia

- dr. chim. Petru Filip

vineri, 18 noiembrie ora 17:00

1. Lumea mirifică a albinelor 

- dr.mat., biolog Eleodor Bistriceanu

Elemente de organizare

• Întâlnirile au loc o dată la două săptămâni, vineri, orele 17, la Microelectronica.
• Durata Întâlnirii este de 1,5 ore.
• Întâlnirea începe cu prezentarea subiectului și cu anunțarea subiectului următor.
• Prezentarea subiectului durează 25-30 minute.
• Discuții, 30 minute
• Cafea, ceai, dulciuri, 20 minute
• Prezentarea unui rezumat al subiectului viitor, 5 minute
• Opinii privind subiectul viitor, alte subiecte ce se pot propune, idei utile Întâlnirilor, 5 minute.

This group organized Meeting with Stanasila" - "„Întâlniri cu Stănășilă” -  Seminarii, evenimente științifice și agape culturale"
A picture of Prof. Stanasila and the group can be found here:
http://floareadarurilor.ro/activitati

Urmariti una din cele mai fundamentale prelegeri ale profesorului nostru drag: Marile unificări ale matematicii - Prof. Emerit O. Stănășilă 07 10 2016:

Veti vedea cum VIATA, UMORUL, COTIDIANUL si MATEMATICA se combina deodata laolalta: linkul mai jos:

https://www.youtube.com/watch?v=AsKnnETWkDI

Cea mai buna STORY despre prof. Stanasila e cea scrisa de el la pg. 68 a Memoriilor sale. Sectiunea se numeste Inginerie matematica sau matematica inginereasca si cel putin pentru mine este pagina unde d-l profesor ne destainuie secretul fundamental, quintessential in Engleza a artei lui de profesor: cum sa ajungi sa predai matematica ca sa nu para...un "moft intelectual". Citez mai jos povestea d-lui profesor cum a cautat si cum a gasit acel punct comun intre matematica care o stia el si ingineria care urma sa o invatam noi. E un tribut memoriei lui dar si memoriei unui a din cei mai speciali lectori pe care ni i-a daruit, Dumitru Ivascu. Eu am fost doar...martor avand doar sansa sa cautam impreuna :

"Inginerie matematicăsaumatematică inginerască" - p. 68 in memoriile prof. Octav Stanasila "...Matematician printre ingineri"

În perioada 1975-84, am organizat, aşa cum am mai spus, seminarul metodico-ştiinţific „ Matematică şi/sau Programare ”, în fiecare zi de vineri la 1630 ( sâmbăta nu era pe atunci zi liberă ! ), la care participau colegi de catedră, dar şi ingineri, studenţi din anii I-IV şi cercetători. Se făcea câte o expunere teoretică, se prezentau noutăţi în domeniul ingineriei electrice şi se realiza un schimb de informaţii şi documentare, apropiind totodată temperamente diferite.Atmosfera era splendidă, exista o anumită relaxare şi emulaţie şi, ca într-o căsătorie, toţi aveau datoria să se simtă bine ; eram în poziţie egală, uitând de amorţeala sălcie de afară, unde nu aveai ce citi, auzi sau vedea în ziare, la Radio sau la TV ; rareori mai era câte o plenară, cu probleme organizatorice, în care mai era rotit câte un demnitar, dar „rămânând în borcan ” . Lumea bună găsea un refugiu, o mică insulă de rezistenţă, chiar şi în astfel de seminarii.

În aceeaşi perioadă, am avut ocazia să citesc câteva cărţi de ingineria semnalelor şi de teoria sistemelor ( Rao, Papoulis, Kalman, Brockett, Zadeh ş.a.), dar să şi urmăresc pe viu cursuri ale profesorilor Vlad Ionescu, Cornel Berbente sau Dumitru Stanomir. Bineînţeles, lecţiile mele au căpătat o altă configuraţie ; ofeream motivaţii pentru toate noţiunile matematice introduse, care apăreau ca necesare şi nu ca un moft intelectual. În plus, foloseam exemple şi desene sugestive, interpretări fizice şi aplicaţii schiţate. Prezentam sensul fizic al derivatelor parţiale ( ca „viteze de variaţie ” pe direcţiileaxelor ), al formulei lui Taylor ( de aproximare a funcţiilor netede prin polinoame, care sunt cele mai simple funcţii de programat ; tocmai această formulă a stat la baza alcătuirii tabelelor de logaritmi sau funcţii trigonometrice, iar în zilele noastre, la baza realizării intimităţii calculatoarelor, combinând în mod fericit circuitele electronice cu structurile arborescente asociate oricăror calcule ). Aminteam cu emoţie de geniul lui Euler, Galois, Gauss, Riemann sau Hilbert, darlegat de teoremele lor nemuritoare. Nu uitam să le spun că integralele curbilinii au fost inventate de francezul Clairaut, devenit academician la 18 ani ! Am descoperit singur că formulelecelebre ale lui Gauss, Stokes, Cauchy, sau ale tomografieistabileau, în fond, legături între date la frontiera unor regiuni ( deci accesibile unor măsurători directe ) şi date interioare, inaccesibile ( ceea ce îi stimula studenţi să înveţe de ruşine ( profesională ) ! Am avut surpriza să observ că funcţiile de pătrat integrabil Lebesgue ( adică din clasa L2 ) coincid cu ceea ce inginerii numeau semnale de energie finită, iar procesele stocastice, cu semnalele aleatoare etc. Am devenit astfel un susţinător militant şi avizat al „unităţii spirituale şi materiale a lumii”. Temperamentul meu şi dorinţa de a deveni un dascăl dedicat aplicaţiilor matematicii, după ce colaborarea mea cu Bănică devenise oarecum debalansată, m-au apropiat de...inginerie. Împreună cu profesorul electronist D. Stanomir, am scris monografia „ Metode matematice în teoria semnalelor ”, care a avut un anumit ecou, fiind mult citată.

La catedră, doar câţiva dintre colegi m-au urmat atunci, îndeosebi Dumitru Ivaşcu( Mitică ), a cărui moarte prematură şi stupidă ( a căzut dintr-un cireş şi a întâlnit un ciot care i s-a înfipt în carotidă ) m-a marcat foarte mult. În 1981, celebrul inginer matematician americanJ.W.Helton a făcut o vizită la Secţia de matematică a INCREST şi l-am invitat să ţină o conferinţă în Politehnică. A acceptat bucuros şi ne-a făcut o lecţie splendidă relativ la proiectarea unor sisteme automate, având proprietăţi optimaleprescrise ale funcţiilor lor de transfer ; totodată, ne-a explicat modul cum fabricarea de microprocesoare folosea proiectarea în spaţii de funcţii, metoda „grid ” şi turnarea sub microscop electronic. Invitasem colegi electronişti, care au manifestat rezerve şi doar intervenţia rectoruluii-a adus în sala Senatului UPB, la conferinţa lui Helton. Acesta ne-a lăsat şi ceva materiale scrise, rămase la Ivaşcu, precum şi unele probleme de studiat. Începusem un seminar de lucru, în trei ( incluzând-l pe excelentul student-inginer Gabriel Burstein ), dar soarta a dorit altfel...

Dumnezeu sa-l odihneasca in pace pe acest om deosebit. Prin faptul ca l-am cunoscut si i-am fost destul de aproape sufleteste, ma consider unul dintre cei mai privilegiati si mai norocosi romani, posesorul unei comori nepretuite. Profesorul exceptional Octavian Stanasila a fost unul dintre cei mai mari si mai deosebiti oameni pe care I-am cunoscut in cei aproape 70 de ani de viata. Totdeauna am fost teribil de impresionat de faptul ca franchetea, onestitatea, firea directa si spiritul sau oltenesc se regasesc, sunt si vor ramane vii chiar si in exceptionalele lucrari de matematica pe care le-a publicat in tara si strainatate. Vesnica amintire si recunostinta deplina pentru tot ceea ce a insemnat si a lasat in urma acest mare spirit. Gheorghe RUXANDA